Nu putem inainta, in nici un caz, inainte de a clarifica aspectul important al adevarului - pentru orice persoana care este de parere ca adevarul este relativ, orice discutie sau dezbatere este inutila. O astfel de persoana va privi totul din perspectiva lui ce spui este adevarat pentru tine, dar nu neaparat si pentru mine sau va raspunde ca este vorba de limbaj, ca de fapt limbajul ne limiteaza comunicarea reala etc. Totusi, de ce atata agitatie in jurul subiectului? De ce am considera ca adevarul este catusi de putin important? Raspunsul meu la o astfel de intrebare suna in felul acesta: "Cu cat este mai importanta realitatea cu care intram in contact, cu atat este mai important ca perspectiva noastra despre aceasta realitate sa fie in concordanta cu realitatea, sa fie adevarata".

1) Prin adevar se intelege тАЬceea ce corespunde cu realitateaтАЭ, astfel ca orice afirmatie fie este in concordanta cu realitatea, fie nu. Daca o fraza nu corespunde cu realitatea o numim falsa, de exemplu daca sustin ca ieri am fost la un bazin de inot si de fapt nu am fost, am spus ceva fals: realitatea este ca eu nu am fost la bazinul de inot, insa sustin ca am fost - ceea ce in nici un caz nu corespunde cu realitatea. Pentru ca o afirmatie sa fie adevarata ea trebuie sa exprime realitatea despre lucrul afirmat. Aristotel spunea(a):

"Faptul de a spune ca ceea-ce-este nu este sau ca ceea-ce-nu-este este reprezinta un fals, in timp ce a spune ca ceea-ce-este este si ca ceea-ce-nu-este nu este reprezinta un adevar; astfel incat cel care spune ca ceva este sau nu, va spune adevarul sau falsul."

2) Prin adevar absolut(sau obiectiv) se intelege тАЬceea ce corespunde cu realitatea si este valabil pentru toti oamenii indiferent de timp, cultura, nationalitate, crezтАЭ - astfel daca eu spun ca Obama este presedintele SUA, acest lucru este valabil atat pentru sotia lui Obama cat si pentru badea Ion de la tara, care neauzind de televizor sau de vehicole care merg fara sa fie trase de cai, vaci sau alte animale - normal ca nu a auzit nici de Obama. Obama este in realitate presedintele SUA, chiar daca badea Ion nu stie. Poate cineva va sustine ca pentru badea Ion nu este adevarat ca Obama este presedintele SUA, deoarece el nu stie ca Obama este presedintele sau pentru ca ultima informatie pe care o detine in legatura cu subiectul este aceea coform careia Bush este presedintele, si astfel pentru el este adevarat ca Bush este presedintele. Insa sa nu uitam ca badea Ion doar crede ca este adevarat faptul ca Bush este presedintele, acest lucru nefiind adevarat. Realitatea este ca indiferent de ceea ce considera badea Ion ca fiind adevarat, presedintele SUA este Obama. Acest exemplu poate fi dat si intr-un domeniu mai spiritual, sa luam de exemplu un crestin, un panteist si un ateu. Crestinul crede ca exista mantuire si ca spre aceasta exista o singura cale, panteistul crede ca exista mantuire si ca orice cale duce la mantuire, iar ateul crede ca nu exista mantuire deloc. Acum se pune problema care dintre ei are dreptate. O persoana care crede ca adevarul este relativ, va spune ca de fapt adevarul fiind relativ, toti au dreptate - fiecare cu adevarul lui(interesant ca totusi acesti relativisti sustin ca este fals faptul ca adevarul este absolut). Insa daca in realitate nu exista mantuire, atat panteistul cat si crestinul se afla pe o pista falsa - chiar daca ei cred ca este adevarat ca exista mantuire, asta nu face ca mantuirea sa existe. Pe de alta parte, daca mantuirea exista si orice cale duce spre mantuire, atunci panteistul va avea dreptate - iar crestinul si ateul, cu toate ca sustin unul ca exista o singura cale spre mantuire si celalalt ca nu exista mantuire, sunt falsi in ceea ce sustin. Si in circumstanta a treia, in care mantuirea exista si exista de asemenea si o singura cale spre mantuire, ceea ce sustine crestinul corespunde cu realitatea - ateul si panteistul sustinand ceva ce nu corespunde cu realitatea. In cazul in care mantuirea exista si exista o singura cale spre ea, ceea ce considera ateul si panteistul ca fiind adevarat despre mantuire - nu corespunde cu realitatea, consecintele fiind: ateul nu merge pe calea mantuirii pentru ca nu crede ca exista, panteistul nu merge pe calea mantuirii pentru ca a luat-o pe alta - in crestinism chiar ideea de a nu admite ca exista o singura cale fiind indicatorul spre faptul ca nu esti pe acea cale(bine-nteles, in cazul in care ceea ce sustine crestinul este adevarat). Din nou, adevarul absolut consta in faptul ca indiferent de ceea ce sustin anumiti oameni, adevarul este unul pentru toti - chiar si in cazul in care ei nu cred asta. Cu toate ca tu nu ai aflat ca s-a dublat pretul la tigari si mergi la chiosc cu mai putini bani(crezi astfel ca este adevarat ca pretul tigarilor este cel vechi), nu va face ca pretul tigarilor sa fie tot cel vechi, in cel mai bun caz vei descoperi ca de fapt ceea ce credeai tu ca este adevarat(ca tigarile costa X lei) este fals in realitate.
In momentul in care omul, care considera ca adevarat despre realitate ceea ce este fals, ajunge in contact cu realitatea respectiva are doar doua alternative, fie inchide ochii cat de tare poate si se incapataneaza sa nu renunte la ceea ce considera el ca fiind adevarat, fie va adopta perspectiva corecta despre realitate si va renunta la ceea ce nu corespunde cu realitatea.

Acest adevar absolut(obiectiv) nu se modifica in timp, astfel daca in vremurile de demult se considera ca adevarat de majoritatea faptul ca pamantul este plat, iar azi nu se mai considera - in nici un caz, nu adevarul s-a schimbat, ci perspectiva opiniei majoritare despre adevar. Magellan a dat cu capul de realitate, care a putut fi verificata si de altii si opinia publica s-a schimbat din una care considera ca fiind adevarat ceva care nu corespundea cu realitatea(pamantul plat) intr-o opinie in conformitate cu realitatea(pamantul rotund).

3) In schimb adevarul relativ este un concept care exprima ideea conform careia adevarul depinde mai degraba de persoana decat de realitate. Astfel, daca pentru tine este adevarat ceva, iar pentru mine altceva, ceea ce este adevarat pentru tine nu este mai adevarat decat ceea ce este adevarat pentru mine. Pentru a sapa putin mai adanc, putem sublinia faptul ca relativistii duc pana la extrema adevarul relativ in aspecte cum ar fi spiritualitatea, insa in aspectul practic se comporta ca si niste absolutisti. Nu am vazut unul care la semafor sa spuna ca pentru el este adevarat ca este verde(cand pentru toti ceilalti este rosu), si apoi in timp ce restul stam pe margine sa auzim cum scartaie franele la masini si soferii scosi din sarite cum ii dedica poezii respectivului. La fel, nu am vazut nici un panteist care sa fie consecvent in mod practic cu afirmatia conform careia tot ceea ce exista este maya(iluzie). Si cum de obicei, panteistii imbratiseaza aceasta idee de maya, precum si ceea a adevarului relativ, ma astept sa fie consecventi cu aceasta in mod practic. Asa cum explica si Rabindranath Maharaj:

тАЬCa teorie, religia mea era foarte frumoasa, insa aveam necazuri serioase atunci cand venea vorba sa o aplic in viata de zi cu zi. Nu era doar problema dezechilibrului dintre cele cinci simturi si viziunile mele interioare. Se punea, de asemenea, problema ratiuniiтАж Daca nu exista decat o singura Realitate, atunci Brahman era in egala masura bun si rau, moarte si viata, ura si iubire. Ceea ce facea ca nimic sa nu mai aiba sens, iar viata sa devina un lucru absurdтАж Nu gaseam nici un inteles: dar mi se aducea din nou aminte ca Ratiunea nu este demna de incredere - facea parte din iluzie. Daca si ratiunea era Maya - asa cum ne invatau Vedele - cat de valabile mai erau toate aceste concepte, inclusiv faptul ca totul era Maya si ca numai Brahman este real? Cum puteam fi sigur ca Extazul la care voiam sa ajung nu era, la randul sau, o iluzie, daca perceptiile si ratiunea mea se dovedeau atat de amagitoare?тАЭ(b)

Poate ca este o teorie placuta pentru urechi sau pentru a fi povestita sub amprenta larga a fanteziei, insa atunci cand este vorba ca adeptul adevarului relativ sa traiasca in consecventa cu ceea ce crede, intervine o problema serioasa:

тАЬAtunci cand traversam o strada aglomerata si vedem cum se indreapta masinile spre noi pe trei benzi de circulatie n-ar trebui sa ne facem griji deloc pentru ca totul este o simpla iluzie? Intr-adevar, de ce ne-am mai deranja sa dam atentie masinilor cand traversam de vreme ce si noi, si traficul, si strada nu exista cu adevarat? Daca panteistii ar fi trait consecvent in spiritul panteismului, ar mai fi ramas vreun panteist viu?тАЭ(c)

Se pare ca in realitatea practica - acolo unde se loveste afirmatia de realitate - relativismul respectiv nu are efect. Totusi se afirma faptul ca adevarul este relativ, asta este clar. Literatura New Age este plina de astfel de afirmatii. Daca exista cu adevarat o lume spirituala, atunci aceasta este reala. Si stim ca orice afirmatie despre ceva ce este real, este fie adevarata, fie falsa. Pentru sustinatorul adevarului relativ, se pare ca nu e asa. Totusi, adevarul relativ nu trece nici cel mai simplu test de verificare. Astfel eu pot sa il intreb pe un relativist: тАЬEste adevarat ca adevarul este relativ?тАЭ - bine-nteles ca raspunsul va fi un incantator da - asa ca pot merge mai departe si sa il intreb: тАЬDaca adevarul este relativ, atunci este adevarat ca este relativ adevarat ca adevarul este relativ?тАЭ - daca omul este onest, va trebui sa imi raspunda ca da, este relativ faptul ca adevarul este relativ, ca este relativ adevarat ca in realitate adevarul este relativ si ca este relativ adevarat ca este relativ adevarat ca in realitate adevarul este relativ si tot asa pana la infinit. Si cum nu putem continua pana la infinit, la urma urmei va trebui sa admita faptul ca este relativ adevarat ca in realitate adevarul este relativ. Oricum, toate afirmatiile unui astfel de om se pot pune sub semnul relativului: este relativ si faptul ca adevarul exista, este relativ si faptul ca el spune adevarul, este relativ si faptul ca nu se inseala etc. De fapt, relativistul exprima faptul ca nicio afirmatie nu este mai adevarata decat alta, insa daca sustine cu adevarat acest punct de vedere, atunci de ce se mai chinuie sa dovedeasca faptul ca este mai adevarat ca nici o afirmatie nu este mai adevarata decat alta este mai adevarat decat ca unele afirmatii sunt mai adevarate decat altele? Daca un astfel de om chiar ar crede ca nici o afirmatie nu este mai adevarata decat alta, atunci ar trebui sa creada la fel de mult ca adevarul este absolut cum crede ca adevarul este relativ. Atunci ar ajunge in imposibilitatea de a sustine ca este adevarat ca adevarul este relativ si ca este fals ca adevarul este absolut. C. S. Lewis spunea:

"Motivul pentru care ideea ta despre New York poate fi mai mult sau mai putin adevarata decat a mea este ca New York-ul este un loc real, care exista in mod independent de ce crede vreunul dintre noi. Daca atunci cind fiecare dintre noi spune тАЮNew YorkтАЭ, fiecare se refera numai la тАЮorasul pe care mi-l imaginez in ghidul meuтАЭ, cum s-ar putea ca ideile cuiva sa fie mai adevarate decit ale altcuiva?"

Pozitia adevarului relativ nu este nici adevarata si nici nu poate fi sustinuta de vreun adept al ei, nu poate fi sustinuta nici la nivel teoretic - fiind o teorie autodistructiva; nu poate fi sustinuta nici la nivel practic-experimental, fiind contrazisa la acest nivel chiar de cei care o afirma la nivel teoretic. Pentru ca afirmatia adevarul este relativ sa fie mai adevarata decat afirmatia adevarul este absolut, trebuie sa existe o realitate careia afirmatia adevarul este relativ sa ii corespunda, iar adevarul este absolut sa nu ii corespunda, insa daca aceasta realitate ar exista, adevarul relativ ar fi in mod absolut adevarat, dovedind astfel tocmai existenta adevarului absolut.

a) Aristotel, Metafizica - trad., comentariu si note de Andrei Cornea, Humanitas, 2001.